Sursa poza si informatii: phonline.ro

În timp ce Uniunea Europeană pregătește un buget generos pentru România, țara noastră întâmpină dificultăți în utilizarea fondurilor deja disponibile, toate acestea fiind privite cu îngrijorare de către liderii politici. Europarlamentarul Nicu Ștefănuță a subliniat recent într-o intervenție la Digi24 cât de esențială este prioritizarea investițiilor în infrastructura țării.

Un Tren de Nepierdut

România se pregătește să primească o alocare de 60,2 miliarde de euro în perioada 2028-2034 din bugetul Uniunii Europene, fiind unul dintre cei mai mari beneficiari. Însă, problema majoră este că fondurile actuale nu sunt cheltuite eficient, lucru care ar putea compromite șansele de dezvoltare în sectoare vitale precum sănătatea, educația sau infrastructura rutieră și feroviară. Așa cum a menționat Nicu Ștefănuță, „este cel mai bănos tren din istoria României, iar trenul ăsta nu se mai întoarce.”

Centralizarea, O Piedică Majoră

Ștefănuță atrage atenția că centralizarea fondurilor prin București a fost un obstacol semnificativ. Deși există discuții despre descentralizarea administrativă, situația rămâne complexă și nu se aliniază întotdeauna cu nevoile specifice ale regiunilor. Acest lucru face ca multe proiecte locale să nu primească fondurile necesare în timp util.

Focul Trebuie Mutat pe Acțiunile Prezente

Din totalul de 60,2 miliarde de euro, România ar putea câștiga mai mult decât în perioada bugetară anterioară, care a prevăzut 46,8 miliarde de euro. Totuși, Nicu Ștefănuță avertizează că discuțiile despre viitoarele fonduri nu ar trebui să ne distragă de la utilizarea celor actuale. El subliniază importanța unui efort concertat de absorbție a fondurilor pentru a evita oportunitățile ratate din cauza birocrației și a intereselor politice.

Un Consens Național Imperativ

Europarlamentarul evidențiază diferențele semnificative dintre costurile de împrumut ale României, situate la 9,5%, și cele ale Uniunii Europene, la doar 1,5%. Având în vedere aceste rezultate, el pledează pentru un consens național similar cu cel de la Snagov din anii ’90, destinat să optimizeze accesarea și utilizarea fondurilor europene în scopul dezvoltării infrastructurii țării.

În timp ce nevoile cetățenilor așteaptă soluții, rămâne critic ca România să își îmbunătățească strategia de absorbție a fondurilor existente, astfel încât să nu mai pierdem „trenuri” esențiale spre dezvoltare și bunăstare.