Sursa poza si informatii: phonline.ro

În inima Brașovului, Gara Bartolomeu, acum cufundată în uitare între clădiri și vegetație necontrolată, păstrează în tăcere amintirea unui sacrificiu nemărginit. Această clădire, transformată astăzi în ruină, nu dezvăluie tragedia din octombrie 1916, când sângele a peste o mie de soldați români a marcat pentru totdeauna istoria Primului Război Mondial.

O gară uitată de timp

Construită în 1891, Gara Bartolomeu s-a ridicat inițial ca un simbol al progresului, parte a rutei feroviare către Zărnești. Numele ei reflectă prezența Bisericii Sfântul Bartolomeu, un reper gotic al Transilvaniei. Însă, doar patru din cele 12 linii sunt funcționale astăzi, peronul fiind adeseori martorul tăcut al unui trecut grandios acum degradat. Ușile sunt închise, casa de bilete abandonată, iar interiorul poartă urmele unor vremuri de glorie și suferință.

Sub pământul și piatra acestei gări, un cimitir invizibil păstrează odihna finală a numeroși eroi români.

Tragedia din octombrie 1916

În noaptea dintre 7 și 8 octombrie 1916, în contextul luptelor Primului Război Mondial, o defecțiune de comunicare a lăsat trupele române vulnerabile în fața atacului austro-ungar. În același timp, gara a devenit o scenă a masacrului, cu sute de soldați căzând victime unui atac fulgerător descris de istorici, inclusiv de profesorul Ioan Vlad, ca o crimă de război.

Din eroism la neglijență

Pentru a comemora sacrificiul soldaților, a fost ridicat un monument funerar în perioada interbelică, completat de prezența regală a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria. Cu toate acestea, în anii 1970, regimul comunist a demolat cimitirul eroilor pentru extinderea căilor de transport, rescriind astfel istoria cu distrugere și uitare.

Astăzi, monumentul abia mai rezistă, fiind un punct de triste amintiri, neluat în seamă de turiști sau locuitori.

Speranțe pentru un viitor mai bun

Recent, CFR Brașov a inițiat o nouă rundă de licitații pentru modernizarea gării, estimând costuri de 10,5 milioane de euro. Proiectul include infrastructuri moderne, însă ignoră complet restaurarea memoriei celor căzuți. Profesorul Vlad evidențiază nevoia recunoașterii istoriei și propune un monument al Marii Uniri la Bartolomeu, ca un omagiu adus eroilor care și-au dat viața pentru unitatea națională.

Pe măsură ce viitorul Gării Bartolomeu începe să se contureze, sperăm ca acesta să includă și respectul meritat pentru trecutul său istoric.