Andrei Niculae, un pensionar din Ploiești care a suferit amputarea ambelor picioare, se luptă cu birocrația pentru a obține dreptul legal de a avea un însoțitor, deși situația sa impune clar necesitatea unui ajutor zilnic.

O luptă cu sistemul

La cei 68 de ani ai săi, Andrei Niculae se confruntă cu provocări imense. Deși lipsa picioarelor face viața de zi cu zi un adevărat calvar, autoritățile locale au refuzat să îi acorde dreptul la un însoțitor care să-l sprijine în activitățile cotidiene. El a declarat că a încercat numeroase căi de a obține ajutor, însă birocrația și indiferența par să fie obstacolele principale.

Strigătul de ajutor

Andrei a mărturisit că s-a simțit abandonat de stat și că acum își pune ultimele speranțe în atenția publicului și a presei. Într-o scrisoare emoționantă, el a invitat jurnaliștii să îi observe condițiile dificile de trai, dar a cerut să fie anunțat din timp pentru a se putea pregăti să ajungă la ușă, dat fiind limitările sale fizice.

Context și reacții

Acest caz evidențiază dificultățile pe care mulți oameni cu dizabilități le întâmpină în lupta pentru drepturile lor. Totodată, ridică un semn de întrebare asupra modului în care sunt tratate persoanele vulnerabile de către instituțiile statului. Nevoia unui sistem mai empatic și eficient în gestionarea cazurilor umanitare devine tot mai evidentă în astfel de situații.

Acest caz este relevant și pentru ieșeni, oferindu-le atât o perspectivă asupra problemelor sistemului social din România, cât și un îndemn la empatie și solidaritate cu cei aflați în nevoie.