Sursa poza si informatii: phonline.ro

Șarmul regal al Prințesei Fawzia Fuad, născută în 1921 în Egipt, a fost recunoscut pe întregul glob în secolul XX. Cu ochii albastri ca safirul și trăsături aristocratice, a fost adesea comparată cu o zeiță, însă viața ei nu a fost lipsită de suferințe.

Din familia regală egipteană, fiind fiica regelui Fuad I și sora lui Farouk, viitorul rege al Egiptului, Fawzia a crescut în mijlocul opulenței și al rafinamentului. Educația sa occidentală din Elveția a pregătit-o pentru un viitor grandios care, în mod inevitabil, a condus-o la o căsătorie politică în 1939 cu prințul moștenitor al Iranului, Mohammad Reza Pahlavi.

Deși inițial părea o poveste frumoasă în fața lumii, căsnicia cu viitorul șah al Iranului a devenit rapid un coșmar. Între zidurile reci ale palatului Golestan din Teheran, Fawzia a trăit izolată, străină între oameni și într-o cultură care nu-i era familiară. Răceala soțului său și ambițiile lui politice au făcut imposibilă o relație adevărată de iubire, chiar și nașterea fiicei lor, Shahnaz, nereușind să aducă fericirea.

Fără a găsi alinare, copleșită de depresie, în 1945, Fawzia a luat o decizie grea, dar necesară, de a se întoarce în Egipt, lăsându-și fiica sub protecția curții iraniene. Acest pas curajos a marcat începutul unui nou capitol în viața ei.

Divorțul a fost oficializat în 1948, iar Fawzia a ales un drum mai discret, retrăgându-se din viața publică. S-a recăsătorit cu un diplomat egiptean și a trăit o viață liniștită până la vârsta de 91 de ani, trecând în neființă în 2013.

Astăzi, numele ei rămâne sinonim cu frumusețea și tragismul, reflectând sacrificiile unei femei prinse în tumultul politicii și al aparențelor. Prințesa Fawzia, deși a fost o regină fără regat și o mamă de departe, simbolizează forța și rezistența în fața încercărilor vieții.